Pentru ca e cea mai urâtă dintre toate zilele săptămânii. La școală uram lunea, nu neapărat că urma după week-end și mă aștepta o săptămână de trezit de dimineața și mers la ore, ore pe care le detestam în marea lor majoritate, cu mici excepții și când zic mici, păi mici sunt: maxim 2-3 materii. Nu faptul că lunea era prima zi din săptămână mă deranja ci pentru că lunea se întâmplau doar lucruri dintre cele mai nedezirabile: teze, lucrări de control, ninsori, ploi, mici depresii, toate se strângeau și se întâmplau pe rând lunea. Și în prezent lunea am declarat-o ziua în care dacă aș putea m-aș închide într-un dulap și aș aștepta ziua de marți.  

Orice aș face lunea iese pe dos. La serviciu câțiva dintre colegi știu că dacă-i luni tre` să mi se întâmple ceva care să mă facă să îmi incretesc fruntea toată ziua. Azi însă a fost my dayoff. Am stat toată ziua acasă. Credeți că a fost mai bine? V-am zis că dacă nu mă închid în șifonier n-are niciun efect, așa-i? Ei bine am ieșit din casă pe la 11 să pun un colet la poștă. La 2 minute după ce am ieșit din scara blocului începe ploaia. Evident că am plecat fără umbrelă. Nici nu știu de ce mai am una că oricum niciodată, dar absolut niciodată n-o car după mine. O iau la fugă, trec rapid trecerea de pietoni, aud câteva  scârțâieli  de frână în spatele meu, probabil și ceva vorbe înțelepte la adresa mea, ajung la poștă, și…surpriză! coadă până la ieșirea din clădire. Să mă întorc înapoi, să nu mă întorc…? Am zis că dacă tot am ajuns până acolo să stau. Cât poa` să dureze? 10, 20 de minute?