Category Archives: Questii

Sasha-Scaritză – puiul de pisică de pe scara blocului

Acum câteva zile, mai exact marți seara, pe când mă întorceam înfrigurată de la serviciu și mă pregăteam să apăs butonul de chemare a liftului cu degetul meu semi-înghețat pentru că absolut niciodată n-am purtat mănuși (dar asta e o altă poveste și pățanie prin care am trecut recent și despre care o să vă povestesc într-un articol separat), am auzit ceva mișcându-se prin bezna care domnește pe scara blocului în fiecare seară după lăsarea întunericului.

pisica

Încerc să înțeleg și zău dacă-mi iese de ce nu se sesizează nimeni să înlocuiască becul care s-a ars acum cine-știe-câtă vreme. Ma pregateam sa deslușesc cu privirea ce se întâmplă și astfel văd, cu greu, un ghemotoc pufos care încerca să urce o treaptă pentru a ajunge probabil la etajul superior unde cu siguranță ar fi fost ceva mai cald decât acolo, unde vântul șuiera cu nesaț ca la el acasă.  

Wind of change

Nu știu alții cum sunt dar anul ăsta am simțit că trece timpul mai repede ca niciodată. Până acum erau doar vorbe dar în 2012 momentele  s-au derulat parcă pe fast-forward. Și odată cu asta a venit și dorința mea de schimbare. De a face altceva. De a mă mișca și eu altfel decat în contratimp. Am început cu schimbarea job-ului cu unul în capitală luna trecută și prin a-mi dori din ce în ce mai mult o casă a noastră, în București, că tot lucrăm amândoi acolo. Nu îmi place să fac naveta. 

change

Simt că pierd timp prețios pe drumuri ori asta e ceea ce am urât cel mai mult, așteptările și drumurile lungi. Viața e prea scurtă să ne-o petrecem pe drumuri. Și apoi 9 ore închiși într-un birou. Dacă ne-am muta mai repede în București nu am mai consumă 4 ore din zi pe drumuri: tramvai, tren, metrou – dus, și traseul invers la întors. Nu vreau să mă gândesc când vor începe trenurile să întârzie cu zecile de minute. Nu vreau să mă gândesc că nici cele mai cozy căciuli și cele mai groase mănuși nu vor fi de ajuns pentru a mă încălzi în așteptările din gară. Ori eu sunt o persoană foarte friguroasă. Așa am fost dintotdeauna. 

Votați Vlad Țepes!

În ultimul timp mi se adresează des întrebările: “Tu cu cine votezi?” sau “De ce nu scrii articole despre politică pe blog că în perioada asta se caută?” Răspunsul la prima întrebare e simplu: nu am cu cine să votez. Pur și simplu nu am încredere în niciunul dintre candidați așadar nu am nicio opțiune. Cât despre a doua întrebare: nu am scris niciodată ceva pentru că e în trend pe google. Nu fac seo cu blogul și nici n-am de gând să încep acum. Din aceleași considerente ca răspunsul la prima întrebare în ultimii ani nu am mai ajuns deloc la vot.

Anul ăsta vreau să îmi exercit dreptul constituțional și să merg.  Și totuși nu am cu cine și nu vreau să votez cum o fac majoritatea celor care habar n-au “votează răul cel mai mic”. Nu, răul cel mai mic nu înseamnă bun. Așa că am decis să mă alătur cauzei profesorilor și studenților Facultății de Filosofie din București și să merg la vot să votez cu… Vlad Țepeș. Cum o să fac asta? Pe buletinul de vot o să desenez un pătrat în care scriu Vlad Țepeș și pun ștampila pe el.

Trei lucruri pe o insulă pustie

Nu am înțeles niciodată de ce majoritatea oamenilor ar alege să ia cu ei pe o insulă pustie lucruri ca: ipod-uri, ipad-uri, telefoane mobile, laptop-uri, cărți, albume foto etc.  

Să fim serioși, cu electronicele după câteva ore nu mai ai ce face. Stiu ca aici îți sunt de folos și nu te dezlipesti de ele nici atunci cand mergi  la budă fără smartphone-ul tau nou, ceea ce e sa zicem de înțeles.  

Că nah, dacă stăm să ne gândim,  în anii `90 Al Bundy își lua cu el ziarul atunci când nevoile îl încercau, dacă și atunci ar fi existat tabletele, cu siguranță ar fi renunțat la ziarul plictisitor, chiar dacă de cele mai multe ori era al vecinilor și nu al lui – știți voi ce-i al altuia e întotdeauna mai bun ca al nostru, iar dacă noi n-avem deloc cu atât-i mai bine primit. Ei bine toate cele enumerate mai sus pe o insulă pustie ne-ar fi inutile. 

Farse cu Samsung Galaxy S III de Black Friday

Văzusem mai devreme un share pe pagina de Facebook a unui ziar online local cu “super-ofertele” la telefoane mobile de pe iqbox.ro. Se anunțau reduceri de 40% iar curiozitatea de pisică nu m-a oprit din a da click. Așa că am intrat pe pagină și am rămas mută de uimire. Uimirea omului care-și dă cu palma peste frunte gândindu-se cât de proști trebuie să fim crezuți dacă un magazin online își permite să facă astfel de glume și să își bată joc de disperarea noastra de a achiziționa cât mai multe doar pentru că-i vorba de Black Friday. 

Ia luați de vă uimiți și voi împreună cu mine. 

Cica Samsung Galaxy S III de 16 gb redus de la 4086,71 la…2452,00.

 

Bloggeri vs. Juniorii Asesoft Ploiesti

Săptămâna trecută bloggerii din Prahova au primit invitația de a participa astăzi la ora 9:00 la un meci de baschet cu juniorii Asesoft. Au spus prezent: kriogen, 3ditorial, aditza, cojo, vienela, haotik și eu. De jucat nu au jucat decât primii 4 și soțul vienelei. Scorul a fost unul strâns dar în final echipa bloggerilor a învins cu 58-50.

A fost o experiență frumoasă, El Hombre și-a revăzut sala de sport a liceului în care studiat (1 Mai Ploiești) iar pe mine m-a apucat nostalgia când am văzut juniorii cât de plini de energie și lipsiți de griji păreau.

Black Friday sau isteria reducerilor

Azi am avut ceva treburi prin capitală și am sfârșit nefăcând niciuna dintre ele și întâlnindu-mă cu două prietene și pierzând vremea cu spor. Am chiulit inocent și de la NetCamp, zău, mi-am propus să ajung dar m-a obosit într-atât de mult agitația de dimineață de la metrou încât m-am lăsat păgubașă. 

V-am zis cât de mult urăsc mulțimile de oameni? Și că ori de câte ori ajung în București la orele de vârf am impresia că sunt de pe altă planetă, că mă mișc mult prea încet, că mă cufund în mulțime și totuși nu mă identific cu ea? Probabil că v-am mai spus de multe ori dar nu despre asta vreau să vă vorbesc astăzi, ci despre isteria cu reducerile din Vinerea Neagră, sau Black Friday că tot ne place să ne americanizăm.

Peste tot, absolut peste tot pe unde treceam, era câte un panou, un afiș, o reclamă cu Vinerea Neagră și super mega reducerile care vor fi mâine. Am auzit colegi, prieteni spunând că își vor lua diverse doar dacă le prind la reduceri. La întrebarea dacă au neapărat nevoie de lucrul respectiv aproape toți au răspuns negativ. Cu alte cuvinte vânăm reduceri ale unor produse de care ne putem lipsi cu ușurință.