Category Archives: Books and …e-books.

Cea mai bolnava carte

Zilele astea am fost în perioada aia a mea în care am devorat (fără nicio exagerare) o carte de câteva sute de pagini pe zi. Nu vă speriați, nu trec prin astfel de perioade decât de câteva ori pe an, dar îmi alimentez suficient stocul. Cam așa se întâmplă și cu filmele coreene. Am perioade în care vizionez 2-3 pe zi și apoi trec câteva luni până mă reapuc. Una dintre cărțile citite în week-end se numește "Mironosițele" scrisă de Federico Andahazi și, probabil cum și titlul articolului este destul de sugestiv, a fost cea mai bolnavă carte pe care am citit-o.

Ultima de acest gen cu care m-am interesctat întâmplător o a fost "Justine" . Însă cum era scrisă de nimeni altul decât Marchizul de Sade, știam la ce să mă aștept. Ei bine, "Mironosițele" roman pe care mi l-a împrumutat o prietenă și despre care nu mi-a suflat nicio vorba care să mă facă să-i anticipez conținutul, m-a surprins/oripilat/șocat. Nu pot să spun că e o carte urâtă, ba dincontra e genul de carte pe care o citești și îți amintești și peste 10 ani conținutul ei.  

Fabrica de Absolut – Karel Čapek

FABRICA DE ABSOLUT

Autor: Karel Čapek

Naţionalitate: cehă

Titlu original: "Továrna na absolutno" / "The Absolute at large"

Anul apariţiei: 1922

***

"Fabrica de Absolut" a fost prima carte pe care am citit-o pe Kindle-ul meu. Am terminat-o acum câteva luni dar am tot amânat să scriu despre ea pentru că de fiecare dată găseam o altă abordare și alte interpretări. Romanul lui Capek mi-a amintit de scrierile lui Vonnegut și cred ca si din această cauză l-am savurat pe nerăsuflate.

Povestea începe în anul 1943 când unul dintre cei mai mari industrialiști ai vremii găsește un anunț în ziar dat de un inventator al cărui nume de familie era identic cu al unui fost coleg de facultate, și care își vinde propria invenție -un Carburator care promitea să încălzească locuri imense folosind cât mai puțină materie primă. Motivul pentru care dorește să-l vadă pe Marek e acela de a-și bate joc de el ca în trecut, de a-l ironiza, căci, în opinia lui Marek ar fi fost același personaj ratat cu care obișnuia să-și petreacă serile în prima tinerețe și care ajuns falimentar, încearcă să-și vândă invențiile nefolositoare.

De veghe în lanul de secară- J.D. Salinger

DE VEGHE ÎN LANUL DE SECARĂ

Autor: J.D Salinger

Naţionalitate: americană

Titlu original: "The Catcher in the Rye"

Anul apariţiei: 1951

***

"De veghe în lanul de secară" am citit-o demult, cred că au trecut mai bine de 7 ani de atunci dar nu am scris niciodată despre ea. Mi-am amintit zilele trecute când am primit un mail în care mi se cerea părerea despre carte. Pentru cine n-a citit-o am să prezint, pe scurt, un scurt rezumat, ca să vă faceţi aşa o idee. Personajul principal este Holden Caulfield un adolescent bogat în vârstă de 16 ani, internat într-o clinică de boli mentale. Holden îşi începe povestea relatând evenimentele care au avut loc în perioada dintre sfârşitului primului semestru şcolar şi vacanţa de Crăciun. Povestea lui, construită în perioada anilor 50, începe într-o sâmbătă.  Încă de la început aflăm câteva detalii privind istoria şcolilor prin care Harold a trecut, Pencey fiind a patra şi chiar şi de aici  fiind pe cale să fie exmatriculat din cauza corigenţelor şi urmând să fie trimis acasă în Manhattan miercuri. Harold povesteşte despre întâlnirea cu profesorul pe care îl învinuieşte de eşecurile sale, despre colegii de cămin şi despre invidia pe care i-o poartă lui Stradlater, colegul lui de cameră, pentru că se întâlneşte cu fosta sa iubită Jane Gallagher.

America – Franz Kafka

 AMERICA

    Autor: Franz Kafka

     Nationalitate: ceha

    Titlu Original:  Amerika

    Anul aparitiei: 1927

***

 

E puţin stânjenitor când numele unui autor devine un adjectiv. Orwellian, Machiavellian, Faulknerian sunt desemnări care limitează scrierile unui autor la un altul cunoscut, diminuându-i altfel originalitatea propriilor lucrări. În aceeaşi tabără îl regăsim şi pe Kafka. Adjectivul Kafkaesque este aşadar o marcă menită să desemneze în literatură ciudatul, nefirescul şi inexplicabilul.
 
 Ca să îi înţelegem mai bine cărţile lui Kafka trebuie să menţionez că în copilărie familia sa era dominată de figura paternă, în timp ce mama sa aproape absentă, era lipsită de  iniţiativă şi determinare. Kafka nu s-a desprins niciodată de părinţii lui, urmându-le întotdeauna sfaturile. Nu ştiu prea multe despre copiii abuzaţi de către părinţi, însă  puţinele cunoştinţe pe care le am, m-au convins că lucrările lui Kafka sunt o reflecţie a disperării autorului de a se înţelege cu tatăl său-obsedat de ideea de a face totul cum trebuie, sfârşeşte prin a greşi de fiecare dată. Ca urmare, personajele sale caută de fiecare dată validare şi recunoaştere din partea autorităţilor care nu pot fi niciodată satisfcute şi imparţiale.
 
În lumina acestor fapte pentru mine romanele sale capătă sens. America este un român anti-picaresc în care Karl Rossmann, un tânăr european, emigrează în Statele Unite ale Americii unde întâmpină o serie de întâmplări care mai degrabă îl determină să-şi piardă scopul în viaţă decât să şi-l găsească. Cauza plecării sale grăbite o reprezintă o menajeră mult mai în vârstă care reuşeşte să îl seducă împotriva voinţei sale.  Părinţii lui îl trimit în America, ţară pe care Kafka nu a vizitat-o niciodată. Deşi Karl depune eforturi pentru a-şi găsi un rost, este constant neînţeles, abandonat, jefuit şi pe parcursul romanului destinul acestuia  se află parcă pe o pantă într-o continuă coborâre. În America, tânărul Karl parcurge o serie de întâmplări în căutarea unei slujbe care să-l ajute ulterior să îşi găsească un rost.
 
 Îmi amintesc că primele 20-30 de pagini ale "Castelului" le-am parcurs destul de greu dar am terminat cu hotărârea de a trece imediat la America. Acelaşi parcurs l-am avut şi pentru "America", adică mi s-a părut mai greu să întru în atmosferă, iar acum mă gândesc să reiau "Procesul". Nu am înţeles prea bine comentariul de pe copertă cărţii cum că în America autorul îşi permite să fie amuzant. Castelul mi s-a părut o carte mult mai amuzantă decât America: am râs sănătos citind-o. De asemenea comentariul este şi confuz deoarece sugerează că doar America este o carte neterminata.
 
 Cu toate acestea "America" rămâne o carte fascinantă, cel puţin pentru cei care nu aşteaptă un  "happy ending” sau un final bine închegat; o carte foarte "kafkiana” unde îl găsim pe autor în plenitudine creativa suprarealistă, ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman Rushdie (sau, ca să mergem mai aproape de casă, ţinând cont că Franz Kafka s-a născut şi a trăit în Praga,  un precursor al lui Milan Kundera).


Dama cu Camelii – Alexandre Dumas-fiul

 

DAMA CU CAMELII

 

 

Autor: Alexandre Dumas-fiul

Nationalitate: Franceza

Titlu Original: La dame aux camélias

Anul Aparitiei: 1848

 

***

 

Capodopera lui Alexandre Dumas-fiul, "Dama cu camelii" este  povestea de dragoste tragica intre Marguerite Gautier, o curtezana si Armand Duval, un tanar dintr-o familie modesta si onorabila.
Firul narativ este centrat in jurul personajului feminin, o frumoasa intretinuta de barbati instariti, acceptata de societate si totodata respinsa de falsa moralitate a oamenilor.
“Aceasta femeie vadea ingenuitatea unui suflet feciorelnic. Viciul nu o pervertise inca. Mersul ei hotarat, talia mladioasa, narile trandafirii, usor rasfrante, ochii mari, adumbriti usor de cearcane, vadeau una din acele firi patimase, care raspandesc in jurul lor un parfum de voluptate ca si acele flaconase din Orient care, desi bine inchise, lasa sa se strecoare din ele aroma licorii”, cuvintele ii apartin lui Armand, bulversat de frumusetea ametitoare a tinerei curtezane. Acesta se indragosteste fulgerator de Marguerite de  indata ce o zareste pentru prima data in loja Teatrului de Varietati. Desi prima intalnire cu ea e putin stanjenitoare pentru tanar, acesta nu reuseste sa o uite si, cand primele semne ale bolii Margueritei se arata, el se intereseaza constant de starea sanatatii ei, fara stirea acesteia.

La doi ani dupa intamplare, Armand o recunoaste pe Prudence, o veche cunostinta de-a lui, care era mereu in preajma Margueritei, si vede in ea portita prin care se poate apropia de aceasta.
Cu ajutorul lui Prudence el ajunge pentru prima data in casa Margueritei si tot atunci ii declara dragoste vesnica si ii marturiseste despre vizitele anonime pe care i le facea pentru a afla vesti despre starea sanatatii ei.
Daca la Amand dragostea este ca o scanteie fulgeratoare, aparuta instantaneu la vederea tinerei fete, la Marguerite este mai degraba o dragoste matura si calma,care se naste mai mult din toleranta lui pentru femeile ca ea. Ea regaseste in Duval dragostea dezinteresata si sincera afectiune pe care niciun alt barbat si nici banii acestuia nu i le-au oferit vreodata.

“Sotron”-Julio Cortazar

SOTRON

Autor: Julio Cortazar

Nationalitate: argentiniana

Titlu Original: La Ruyela

Anul aparitiei: 1964

***

Citit linear "Sotron" este un roman alcatuit din 155 capitole impartite in trei sectiuni: "Din cealalta parte", "Din acesta parte" si " Din diverse parti". In felul  lui, romanul de fata inseamna mai multe carti. De aceea, la inceputul ei,  contine un tabel cu instructiuni intocmit de autor, in care acesta ne indica cele doua modalitati in care romanul  poate fi parcurs. Prima dintre ele este cea traditionala, care ia sfarsit odata cu capitolul 56. A doua carte se citeste incepand cu capitolul 73, continuand in ordinea indicata la sfarsitul fiecarui capitol.
In roman intalnim pentru prima data notiunea de "sotron" intr-o scena cu o puternica incarcatura emotionala care este folosita pentru a descrie iubirea confuza a protagonistului, Horacio Oliveira, pentru Maga ca fiind "acel sotron nebun". Sotronul are trei variatii: sotron in spirala, sotron rectangular si cel din urma, nu foarte des jucat, sotronul fantastic. Romanul lui Cortazar ne transpune in ultima dintre ele: "Cand practic nimeni nu a invatat cum sa ridice pietrele in Rai, copilaria se termina dintr-odata si te afli acum in romane, in chinul absurd al traiectoriei divine, in meditatie despre un alt Rai pe care va trebui sa inveti sa-l ajungi". "Sotron" este, conform autorului, o incercare de a nega realitatea.Personajul principal al romanului, Horacio Oliveira, este prototipul antieroului. Un individ ironic, cinic, rece care se afla intr-o continua defensiva, incercand sa se apere de o lume care devine un haos al simturilor kantiene carora acesta nu le poate stabili o posibila ordine fireasca. "Imi dadusem seama inca de pe atunci ca semnul meu este cautarea, emblema celor care o pornesc noaptea fara vreun tel anume, ratiunea distrugatorilor de busole"

A publica sau nu o carte in Romania?

Care sunt oamenii care publica carti in Romania? Pai in primul rand vedetele….nu conteaza cat de idiot e subiectul, cartii sale, e vedeta si nu incape indoiala ca daca isi pune in cap va publica orice rahat. Cred ca si sexy Braileanca daca s-ar screme putin ar scoate o carte despre sexu` pe strada, nu stiu…zic si eu.

Apoi mai sunt profesorii universitari. Aici sunt doua categorii: cei care publica din pasiune si cei care publica pentru activitate profesionala, mai pe scurt doar pentru a da bine la CV. De obicei cei din a doua categorie sunt profesorii care iti baga cartile lor pe gat, tu trebuie musai sa le cumperi ca altfel nu pupi examenul luat. Si cei din liceu fac la fel, numai ca in loc de examen iti pun un 10 pentru marirea mediei. De asemenea cei din categoria mentionata face parte majoritatea. 

Mai sunt si acei tineri care dispun de resurse materiale, se screm sa scrie 5 poezii moderne cica ,si gata sunt poeti. As da acum un exemplu, dar mai bine nu. Nu se face, vorba unei dive in viata.

Am un coleg la facultate, Andrei…v-am mai povestit de el, care momentan scrie o carte. Se numeste "Romanul adolescentului intarziat". Putin Eliade, putin Papini, oleaca de Cioran si gata. L-am intrebat ieri despre ce e vorba in romanul sau. Mi-a zis ca e un soi de autobiogafie, despre viata, iubire, frustrari, deziluzii si cum in final dragostea pentru ratiune primeaza. Andrei e constient ca nu vine cu nimic nou si  nu stie ce sanse rare sa se publice. I-am zis ca nu trebuie musai sa aduca un subiect revelator ci un mod unic de a interpreta si de a nara.

Cat despre care sunt sansele lui reale de a fi publicat nu am stiut ce sa-i spun. Probabil daca are el suficienti bani sau daca gaseste vreun sponsor s-ar misca ceva. Insa sa fim realisti, la noi in tara e greu sa scoti bani de pe urma cartilor. Editurile nu se incurca cu newbies asa ca daca vrei sa publici o carte o faci pe spinarea ta.

Eu daca as reusi sa scriu ceva misto, de care sa fiu eu multumita, as publica-o la o editura in afara. Nu stiu, e greu sa te promovezi, e si mai greu sa scrii ceva calitativ si comercial in acelasi timp. Daca e calitativ si nu`i comercial, nu ies bani, daca-i comerciala si atat va fi ciuca mistourilor prin cercurile intelectuale. Eu am o gramada de scrieri din astea pe care le mai dau colegilor, profesorilor sa le citeasca si toti imi zic sa ma apuc sa scriu o carte, dar mi-a cam trecut avantul. Numai gandu` ca scriu pentru toata lumea ma face sa brrr. Nu. Trebe curaj, inspiratie, documentare si cel mai important talent literar.

Voi cunoasteti sau ati auzit de oameni care au publicat? Cat de bine au fost vanduti?

[ad#ad-1]