Be my friend
Aboneaza-te prin e-mail
Lady Shoes
Ia-ma la tine :)
<a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
Proud to be here
Category Archives: Movies and TV shows
Rust and Bone (2012)
Motivul pentru care am ales să vizionez “Rust and bone” ca prim film pe anul 2013 este acela că unul dintre rolurile principale este jucat de Marion Cotillard – actrița mea preferata. Este primul film regizat de Audiard pe care-l văd și un lucru e sigur: nu o să mă opresc la el. Ba mi-am pus în watchlist și “Read my lips” pe care probabil o să-l văd tot week-endul ăsta, că tot mă simt in the mood pentru altfel de filme.
Încă din timpul filmului mă gândeam să scriu despre el pe blog și la momentul respectiv aveam în minte o mulțime de începuturi și cuprinsuri. “Rust and bone” nu este genul de film despre care poți să povestești. E visceral, brutal… like ‘a punch in the gut’ și totuși dacă dăm la o parte cortina pe care regizorul a tras-o pentru ochii neinițiați, pentru cei care sunt obișnuiți să înțeleagă ce li se oferă de-a gata, găsim o poveste sensibilă despre singurătate și durere, despre inadaptare și puterea de a accepta lucrurile așa cum sunt, de a merge mai departe și de a găsi dincolo de lama tăioasă a suferinței voința de a trăi.
Gossip Girl – Ultimul sezon
.jpg)
Când am început să vizionez Gossip Girl, în urmă cu mai bine de patru ani, nu mi-am imaginat că voi rezista la mai mult de un sezon. De regulă mă plictisesc repede dacă nu mă captivează povestea și personajele. Acțiunea din Gossip Girl nu e deloc complicată, ba chiar aș putea spune că imită perfect serialele sud-americane cu care am fost intoxicați după `90.
Dacă m-ar întreba cineva de ce am continuat să îl vizionez aș răspunde că "din obișnuință" sau poate pentru că m-au atras personajele, outfit-urile, străzile New York-ului. Habar nu am exact de ce. Cert este că în toamnă se va întâmpla inevitabilul, ceea ce s-a întâmplat în urmă cu o lună și cu Desperate Housewives, si anume ultimul sezon.
Finalul sezonului cinci i-a adus în sfârșit împreună pe Blair și Chuck, lăsându-l pe Dan așa cum a fost încă de la debutul serialului: Lonely Boy. Nu m-a surprins deloc decizia lui Blair pentru că oricum toată treaba cu ea și Dan mi se părea că nu-i decât o mare constipație romantică. Chiar nu înțeleg de ce producătorii au ținut morțiș să-i cupleze când era evident că între cei doi nu a existat vreodată vreun strop de chimie sau atracție.
Once in a summer (2006)
Nu cred că mai e un secret pentru nimeni faptul că una dintre micile (ok, puțin mai mari) plăceri vinovate sunt filmele asiatice. După ce am văzut cam tot ce am găsit pe net de Michael Haneke (fascinata fiind de Funny Games) am zis că am nevoie de o pauză de la filmele ceva mai solicitante și m-am reîntors la cele asiatice.
De data asta am ales un film coreean din 2006. Despre film am aflat de pe un blog de nișă autohton, aflat la început – Azianom – unde am găsit un scurt review al poveștii și filmul uploadat în 3 părți și…surpriză tradus în limba română, ceea ce e admirabil, așa că, dacă sunteți fani ai filmelor japoneze, coreene, chinezești vă recomand să aruncați un ochi pe Azianom.
Dar să ne întoarcem la povestea din "Once in a summer". Filmul debutează cu o tânără jurnalistă care încearcă să-și păstreze job-ul promitand sefului ei ca are să-l invite la un eveniment pe fostul ei profesor: Park Suk-Young. Acesta este de acord să participe cu o singura conditie: tanara sa i-o găseasca pe Seo Jung-In. Challenge accepted. Sau cel puțin așa îmi imaginez că ar fi zis juranlista căci s-a pus temeinic pe treabă. Și odata cu ale ei cautari suntem introduși în amintirile din tinerețea profesorului.
Funny Games (1997)
De regizorul Michael Haneke auzisem numai lucruri bune și de ceva vreme plănuiam să mă apuc să-i vizionez filmele. Am hotărât să încep cu Funny Games (1997). La 10 ani după americanii au făcut ce știu ei mai bine – un remake- o copie fidelă a originalului. Varianta americană nu intenționez să o vizionez momentan, nu mai fac aceeași greșeală pe care am făcut-o cu "The girl with the dragon tattoo". Adică am ales să văd remake-ul american și am citit că varianta suedeza, cea originala ar fi fost cu mult mai buna.
"Funny Games" debutează cu sosirea unei familii în vacanță la casa lor de pe lac. La început totul se desfășoară în limitele normalului. Nu ai zice că urmează să se întâmple nimic neprevăzut. În cazul meu a fost printre puținele filme la care n-am citit nici măcar descrierea de pe imdb. Am vrut să mă las surprinsă și în final asta s-a și întâmplat. Anna, Georg și fiul lor ne sunt prezentați ca formând familia perfectă aflată în sejurul la fel de perfect.
Asta până când Peter și Paul intră în scenă. Cei doi psihopați se prezintă ca fiind prieteni ai vecinilor din împrejurimi și își fac apariția în casă pentru a solicita 4 ouă pentru vecina la care se află în vizită. Totul aparent normal asta până când "din greșeală" Paul scapă telefonul Annei în chiuveta plină cu apă și sparge în repetate rânduri cele 4 ouă solicitând mereu altele în schimb. Când Peter, cel de-al doilea maniac, intră în scenă o găsim deja pe Anna nervoasă și "over the edge" de prezența și insistențele celor doi.
Seriale noi: Fringe și Pretty Little Liars
Titlul articolului e oarecum deceving pentru că serialele nu sunt nou apărute ele rulează de câțiva ani, dar cum eu abia de curând m-am apucat de ele îmi permit sa le numesc asa. Nu aș fi făcut-o dacă cele pe care le urmăream (Gossip Girl, How I met your mother, Family Guy, Modern Family, The Vampire Diaries și Desperate Housewives) nu ar întârzia atat de mult cu episoadele. Mă irită că uneori stau și aștept și o lună pentru un nou episod cum este momentan cazul lui Gossip Girl. Astfel ca la recomandarea mai multor persoane care au văzut cât de obsedată am fost cu Prison Break m-am apucat de Fringe și la recomandarea imdb-ului de Pretty Little Liars.
Fringe (2008) prezintă povestea unui geniu, un Einstein modern, doctorul Walter Bishop, a fiului acestuia Peter Bishop și a Oliviei Dunham – agentul FBI care îi readuce pe cei doi împreună pentru a elucida fenomenele misterioase care încep să se deruleze înca din primul episod. La început totul pare ca fiind un fel de "Verdict-Crimă" numai că aici nu se rezolvă crime ci fenomene supranaturale aparent fără nicio legătură între ele. Însă pe măsură ce evoluează povestea lucrurile se complică și cele trei personaje principale se vor lupta să deslușească misterele lumilor paralele, a shape shifterilor și a observatorilor obiectivi care pendulează între universuri încercând să restabilească ordinea firească a lucrurilor.
Norwegian Wood (2010)
Știu că tocmai ce am scris o recenzie a unui film japonez și chiar nu aveam de gând să fac alta prea curând, deși așa cum v-am mai spus am deprins o mică obsesie pentru ele în perioada asta așa că probabil oricât de mult m-aș strădui să nu postez despre ele, stiu eu ca tot am s-o fac. Aseară am văzut Norwegian Wood ecranizare a cărții lui Haruki Murakami. Ce a fost amuzant este că eu aveam titlul filmului în japoneză ("Nurowei no mori") și nu am făcut legătura cu romanul lui Murakami. "Pădurea Norvegiană" era pe lista cărților de citit în 2012 alături de "În căutarea oii fantastice". Primul meu contact cu Murakami l-am avut acum 6 ani când mi-a căzut în mână romanul pe care îl citea pe nerăsuflate colega mea de cameră - "La sud de graniță, la vest de soare".
Așa că într-o zi în care lenea a învins datoria de student și am rămas singură în cameră, și am citit și eu cartea colegei. Imi amintesc ca a fost dragoste de la prima filă. Insă și mai surprinsă am fost de faptul că posesoara cărții obișnuia sa citească doar reviste glossy, iar cartea ajunsese la ea printr-o întamplare fericită: o primise cadou de Crăciun de la colegele ei de facultate. Asta mi-a întărit credința că oricine poate deprinde pasiunea de a lectura dacă-și face timp și are bunăvoință. Și din nefericire și viceversa e valabilă, adică să ai pasiunea dar s-o pierzi pe drum.
Tenshi no Koi aka My rainy days (2009)
"Koizora" a fost filmul care mi-a deschis în ultimele două săptămâni apetitul pentru producțiile japoneze. Așa se face că profitând de puținele zile libere pe care le-am avut, am vizionat cu drag: "I give my first love to you" ( Boku no Hatsukoi wo Kimi ni Sasagu), "Honey and Clover" , "Paradise Kiss" (adaptări japoneze ale anime-urile cu același nume), "From me to you" (Kimi ni Todoke - cu Haruma Miura în rolul principal, adică Hiro din "Koizora") și "My rainy days" (Tenshi no Koi) – filmul despre care am să vă povestesc acum.
"My rainy days" l-am ales pur întâmplător. Știam doar din puținele review-uri pe care le citisem că este primul film regizat de Yuri Kanchiku și că surprinde aspecte sociale controversate în Japonia de astăzi: complexul Lolita și prostituția timpurie. Subiectul filmului este aparent unul banal: o adolescentă se îndrăgostește de un profesor de istorie. Doar că în "My rainy days" lucrurile nu sunt atât de simple precum mi-am imaginat. Rio Ozawa, o adolescentă de 17 ani oferă companie bărbaților în vârstă împreună cu cele trei prietene ale ei. Cum niciodată nu cunoscuse dragostea și afecțiunea sexului opus, pentru Rio această meserie e una distractivă care îi aduce adevărate foloase materiale. Până într-o zi când merge să-și ridice o serie de poze făcute împreună cu prietenele ei și în locul lor primește pozele profesorului Kouki Ozawa. Rio este atrasă încă de la început de ideea de a-l întâlni pe Kouki așa că stabilește o întâlnire într-o zi ploioasă cu profesorul pentru a remedia încurcătura, recuperându-și fiecare pozele.
