Be my friend
Aboneaza-te prin e-mail
Lady Shoes
Ia-ma la tine :)
<a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
Proud to be here
Category Archives: Let`s talk about people
Să nu fim neoameni cu cei neajutorați
Nu pot înțelege cum persoanele care lucrează cu clienții sunt uneori atât de acre și nepăsătoare. Adevărat, sunt unii care te aduc în stare, sunt clienți pe care dacă ai putea i-ai vârî în mașina de tocat carne și i-ai face cârnați cu care ai cadorisi ulterior rudele cele mai puțin dragi, dar nu despre ei vorbim ci despre oamenii bătrâni care au nevoie de o atenție specială din partea celor care se presupune că trebuie să ajute pe toată lumea.
Ei nu înțeleg din prima, unii dintre ei nici nu mai auzul la fel de ascuțit și dacă tu vorbești în șoaptă e firesc să te mai întrebe o dată.
Eram de curând într-o farmacie făcându-mi proviziile cu nurofen, fervex, asipirine și alte pastile de răceală și gripă pentru zilele geroase care se anunță și pentru că, din păcate, de vreo 2 ani sistemul meu imunitar se află într-o permanentă stare de invaliditate căci e aproape incapabil să lupte singur, așa că de fiecare dată trebuie să-i aduc eu întăriri.
M-am așezat la coadă și așteptam să-mi vină rândul în timp ce butonăm telefonul. Îmi place să fac asta atunci când aștept chiar dacă nu fac nimic deosebit pe el, deschid aplicații ca mai apoi să le închid, caut questii random pe google etc. Doar ca să treacă mai repede timpul.
Exista un timp potrivit pentru toate?
Acum câteva zile schimbam canalele TV, plictisit de programele oferite de posturile noastre TV mainstream și de reclamele care tot se perindă la nesfârșit. Dau pe U TV, unde văd diferite imagini din timpul unei petreceri din Ibiza, din vara aceasta. Multă lume, fete frumoase, muzică la fel, așa că am stat o perioadă să văd ce fac party people de pe plaja spaniolă, loc în care, se pare, nu a ajuns criza nici în ziua de azi.
Toate bune și frumoase, până când camera video părăsește incinta petrecerii și, alături de prezentatoare și cameraman, merge pe străzile din zonă. În timp ce am vrut să pun telecomanda jos, fericit că am găsit ceva mai interesant, reportera despre care vorbesc ia un interviu la două femei. Asta nu ar fi nimic rău, dacă ele nu aveau părul roz, erau îmbrăcate sumar iar bucățile de haine din dotare erau de un colorit pe care ar face să roșească orice pasăre tropicală din lume.
Oamenii care mint din obișnuință
Ce-ați zice dacă ați avea o cunoștință despre care să știți, pe verificatelea, că fiecare vorbă pe care o rostește e o minciună sau un adevăr…mult prea distorsionat? Nu, nu mă refer la acele persoane care ne rănesc mintindu-ne sau încercand să ascundă adevăruri care ar putea cauza durere, îndoială și alte sentimente și trăiri negative, ci la cele care mint…din obișnuință.
Căci în definitiv asta înseamnă să fii un mitoman veritabil (amuzantă alăturarea celor doi termeni, așa-i?) și anume să minți din obișnuință, sau cel puțin asta spune DEX-ul despre definiția cuvântului.
MITOMANÍE s. f. Boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate; p. gener. mania de a minți. – Din fr. mythomanie.
Acum cateva zile m-am întâlnit cu o fostă colegă de facultate. Am mers la student bar, ca pe vremuri. Și am început să vorbim și să ne amintim. De mult bănuiam că ar fi ceva neconcordanțe în poveștile ei dar am zis inițial că nu toată lumea are o memorie bună și până la urmă oricui i se poate întâmpla să mai uite din detalii.
De ce să protestezi pentru că ești altfel?
Citeam ieri un articol despre protestul minorităților care promovează relațiile între persoanele de același sex care m-a pus pe gânduri. Articolul este acesta dar nu despre el vreau să vorbim și nici despre modul repulsiv în care este redactat, căci e clar că autorul nu agreează deloc astfel de evenimente, ci despre cât de îndreptățit ești să protestezi pentru că… ești altfel decât majoritatea.
Să fie totul clar încă de la început: sunt pro toleranță, nu am nimic cu absolut nimeni, nu sunt nici rasistă, nici xenofobă și în măsura în care pe mine sau pe ceilalți nu ne afectează cu nimic tolerez aproape orice.
Nu mă deranjează dacă văd doi bărbați ținându-se de mână pe stradă, sau un travestit care s-a îmbrăcat ca un papagal în dizgratie, nu mă deranjează deloc dacă văd două fete care se sărută, am făcut-o și eu de multe ori în "tinerețe" și nu mi-e rușine cu asta. Nu mă deranjează că ai altă religie decât am eu, că ești român, țigan, ungur sau altă naționalitate.
Ne intereseaza parerile oamenilor “neavizati”?
Citeam săptămâna trecută pe un blog părerea autorului despre oamenii care își revendică dreptul de a posta păreri pe blogul personal fără să fie, să-i zicem, un expert. Autorul blogului vorbea în general despre recenziile cărților și ale albumelor muzicale venite din partea oamenilor fără studii aprofundate în domeniu. Cu alte cuvinte dacă îți place să citești și n-ai terminat măcar o facultate de filologie și un master ar cam trebui să stai jos și să nu te arunci să îți dai cu părerea. Chiar dacă poate tu esti un impatimit al lecturii si ai terminat Politehnica.
Că nah, poate ai două mari pasiuni: calculatoarele și lectura dar ai ales să faci studii în raport cu prima dintre ele, iar asta te face incompetent în ale recenziilor. Nu contest acum că un filolog are o altă abordare, una de expert dacă-i putem spune așa (deși acum s-o zicem p-aia dreaptă, știm cu toții cum se face școlarizarea în România, căci cu parere de rau va zic ca am întâlnit persoane cu studii finalizate in domeniul calculatoarelor care habar n-aveau să configureze un router sau să se logheze cu un client ftp).
De ce ți-ai aduce copilul la terasă?
.jpg)
Știu că s-a dus vara și că treptat terasele se vor închide, cu toate astea însă de fiecare dată când ajungeam să beau un Frappe liniștită într-una din ele, trebuia să se nimerească două, trei familii cu cei cinci copii adunați după ei.
Copii care nu vă închipuiți că stăteau liniștiți sorbindu-și sucul de portocale, nu, nuuu… se zbenguiau și se jucau cu mingiile în mijlocul terasei. Pe lângă toate astea făceau o gălăgie monstruoasă care, imaginați-vă, acoperea sunetul boxelor unde se auzea încet, pe fundal, bietul Connect-R văitându-se de insomniile apărute la inceputul sezonului estival!
De vreo câteva ori n-am mai rezistat psihic și i-am atenționat frumos să se joace în afara terasei sau în parc. Da, erau destul de mari încât să se despartă două, trei ore de părinți. Evident că au tăcut câteva minute după care s-au pornit iar pe urlete, chiote și tot felul de maimuțăreli enervante. Într-o seară, deși nimeni dintre cei cu care împărțeam masa nu mă credea în stare, m-am dus la masa părinților și i-am rugat politicos să-și țină odraslele în frâu. - haha, acum ca ma gandesc chiar astea au fost cuvinele mele, nu foarte politicoase, recunosc.
Teama de noi prietenii
Webstock 2012 s-a terminat prea repede pentru mine, din motive obiective. Am fost și la ediția trecută și m-am simțit grozav, iar la ediția din 2013 voi încerca iarăși să prind un loc. Însă nu voi scrie despre eveniment, ci despre o idee pe care a scris-o Ana în articolul ei legat de Webstock, idee în care ea susținea că nu și-a făcut prieteni printre bloggeri, deoarece ”cu cât știm mai puține amănunte personale unii despre alții cu atât mai bine!”.
Faza de mai sus m-a făcut să-mi dau seama că sunt multe persoane care gândesc așa și că nu este neapărată nevoie să te afli în zona blogosferei pentru a merge cu scuturile de apărare ridicate. Am văzut acest tip de comportament mai mult la femei, dar acest lucru poate fi și pentru că ele se exteriorizează mai mult decât noi, bărbații. De fapt, cred destul de mult acest lucru. Precauția nu ține cont de faptul că ești bărbat, femeie sau câine.
