Motivul pentru care am ales să vizionez “Rust and bone” ca prim film pe anul 2013 este acela că unul dintre rolurile principale este jucat de Marion Cotillard – actrița mea preferata. Este primul film regizat de Audiard pe care-l văd și un lucru e sigur: nu o să mă opresc la el. Ba mi-am pus în watchlist și “Read my lips” pe care probabil o să-l văd tot week-endul ăsta, că tot mă simt in the mood pentru altfel de filme.
Încă din timpul filmului mă gândeam să scriu despre el pe blog și la momentul respectiv aveam în minte o mulțime de începuturi și cuprinsuri. “Rust and bone” nu este genul de film despre care poți să povestești. E visceral, brutal… like ‘a punch in the gut’ și totuși dacă dăm la o parte cortina pe care regizorul a tras-o pentru ochii neinițiați, pentru cei care sunt obișnuiți să înțeleagă ce li se oferă de-a gata, găsim o poveste sensibilă despre singurătate și durere, despre inadaptare și puterea de a accepta lucrurile așa cum sunt, de a merge mai departe și de a găsi dincolo de lama tăioasă a suferinței voința de a trăi.
Personajul principal este Ali (Matthias Schoenaerts) un bărbat care își ia viața de la capăt părăsind Belgia și mutându-se împreună cu fiul sau in varsta de 5 ani într-un oraș din Franța pentru a locui cu familia surorii lui. Aici se angajează ca paznic într-un club unde o întâlnește în niște condiții dubioase pe Stephanie (Marion Cotillard) – o dresoare de delfini. La prima întâlnire dintre cei doi niciunul nu trădează vreun spark, sau o scânteie între ei, nimic. Fiecare se întoarce la viața lui. Între timp Ali își schimbă slujba angajându-se ca paznic de noapte unde ajunge să fie introdus în lumea luptelor de stradă și a pariurilor pe cel mai bun dintre luptători.
Stephanie suferă un tragic accident la locul de muncă în urma căruia picioarele îi sunt amputate. După câteva luni de la întâmplare îl caută pe Ali și între cei doi se formează o legătură speciala de prietenie-iubire.
Scena din spital când Stephanie se trezește în imposibilitatea de se deplasa și cade din pat mi-a tăiat respirația. De multe ori m-am gândit cum ar fi să pierd unul dintre membre sau pe ambele și câtă furie aș simți pe mine pentru momentele în care nu am știut să apreciez ceea ce eram și ce aveam. Da, nu cred că mi-aș imagina pe nicio altă actriță mai potrivită ca Marion pentru a impersona atât de bine durerea și mânia, dezamăgirea și furia.
Cât despre Ali – avem de-a face cu un personaj complex construit în jurul visului său de a deveni boxeor și a încercărilor lui de a bondui cu fiul său Sam. Ali este un personaj cu puternice trăsături contradictorii: pe de-o parte în relația lui cu Stephanie ne dovedește că este capabil de compasiune și înțelegere însă tot în același context al relației lor se arată a fi brutal de sincer și insensibil.
Stephanie și Ali se întâlnesc atunci când fiecare dintre ei are mai mare nevoie de acceptare și de regăsire. De a vedea frumusețile vieții și atunci când nu te mai poți bucura de ea ca înainte. Scena când Ali îi propune lui Stephanie să înnoate în Marea Mediterană e pur și simplu heartmelting. Te face să e gândești că bucuriile experimentate de fiecare sunt diferite deși în aparență ni le exprimăm identic. Și că fiecare om are dreptul la fărâma lui de fericire oricât de mică și neînsemnată ar fi ea și oricât de banală și de neînțeles ar parea privita din exterior.
Eu am privit povestea celor doi ca pe ceva atât de natural, atât de firesc, nu știu, mi s-a părut că până la un punct poate fi povestea oricui. Și nu e o poveste tristă, nu e genul de dramă care încearcă să îți stoarcă lacrimile cu forța. Nu te obligă să empatizezi cu personajele.
De fapt, nici nu cred că asta e scopul. Scopul filmului e să te facă să meditezi la ideea că avem nevoie unii de ceilalți pentru a ne întări, pentru a căpăta forța de a depăși obstacolele, de a ne regăsi și de a avea puterea să acceptăm tranziția și schimbarea care se întâmplă de cele mai multe ori pe nepregătite. Nimeni nu te pregătește pentru suferință mai mult decât ea însăși iar un lucru e cert: singur n-o poți înfrunta.
Eu nu sunt familiarizată cu filmele regizate de Audiard dar filmul ăsta, așa cum am zis și la început, mi-a stârnit interesul si sunt convinsa ca vor urma și altele.
Vă invit să-l vizionați și să-mi spuneți părerea voastră caci tare curioasă sunt ce sentimente v-au încercat pe parcusul lui.
Îmi place Marion. Pus pe listă.
I`m glad. U`ll like it.
Am vazut doar trailerul. Zilele acestea ma uit si eu
Ma bucur. Sa revii sa-mi spui parerea ta
Un film cu un mesaj puternic. Acela de a lupta, de a merge mai departe indiferent de obstacole. Un film despre viata, despre grelele incercari la care suntem supusi, mai mult sau mai putin. Un film realist si emotionant.
Mi-a atras atentia actrita in rolul principal, Marion Cotillard. Si-a intrat foarte bine in rol, profund, mi-a placut.
Chiar merita vazut!
Notat! Ia să-l vedem
Sa revii cu impresii, neaparat!
De asta chiar nu auzisem.
Pus pe lista.
Foarte bine. Sunt curioasa daca o sa iti placa.
Chiar sunt curios, o sa ma uit maine la el
Revino cu impresii.
Eu am vazut filmul. Un film la care iti face placere sa te uiti. Este trist dar si interesant. Va recomand sa il vizionati. Va doresc sa aveti parte de o seara excelenta !
Ma bucur ca v-a placut. Multumim pentru urari si va mai astept si cu alta ocazie pe blog.
Actrita mea preferata, chiar o sa ma uit la film
if u like Marion u`ll love the movie.
Incerc sa-l vad cat de curand. Trailerul mi-a facut un nod in stomac…
Sunt curioasa ce senzatii te vor incerca pe parcursul lui. Neaparat sa revii cu impresii si pareri!
Suna tare inteesant si imi place mult Marion…must watch :d
You will like it, you will see!
l-am vazut si eu intr-un top al celor mai bune filme ale lui 2012 si l-am pus pe lista mea. stiu ca-i un subiect dur, dar vreau sa-l vad. ti-am citit recenzia pe sarite, ca nu vreau sa-mi stric toata surpriza
Cu siguranță o să-l bifez și eu curând.